Urmeaza sa fie 14 Februarie,maine...as scrie maine despre asta maine,dar poate o sa plang prea mult si n-o sa pot si o sa ma ascund undeva sa nu ma vada nimeni plangand! Scriu acum pentru ca acum simt cea mai durere pe acre o poti simti pentru o iubire.Izbucnesc in lacrimi din cele mai profunde ganduri....Maine ar trebui sa fiu fericita cu el si sa ii zic cat de mult il iubesc si i-as fi daruit un cadou din inima.I-as fi spus uitandu-ma in ochii lui ca e cel mai frumos lucru din viata mea,ca ii dau tot ce pot si mai adanc din inima mea,i-as fi explicat ca soarele imi zambeste numai cand el imi zambesti,si stiu ca atunci cand luna lumineaza mai tare seara e pentru ca el se gandeste la mine. As putea sa spun ca urasc ziua ce va urma pentru ca nu stiu ca nu va fi cu mine...Am trecut pe langa vitrina unui magazin,am vazut tot felul de inimioare de brizbrizuri nesemnificante pentru unii,dar daca mi-ar darui asa ceva as fi cea mai fericita din lume...am inceput usor usor sa plang,si am inaintat....Am ajuns acasa am apasat pe butonul5 al telecomenzii,canalD, era emisiunea "Casatoreste-te cu mine!" am prins exact momentul cand l-a cerut in casatorie si i-a spus "Te Iubesc!",am tras aer in piept si am incercat din rasputeri sa nu plang,si am reusit 3 secunde!Apoi stiti...
Alt canal,ProTV erau stirile cand aud "De ziua indragostitilor..."am trantit tot ce imi statea in cale tot nu ma simteam bine....
Totusi,iubesc si sunt iubita de el,asta stiu dar nu e langa mine,vor sa ma desparta de el!Fizic reusesc,dar eu tot cu gandul la el stau,nu pot si nu vreau sa stiu cum e viata fara el!Vreau sa lupt pentru el,merita,dar uneori simt ca durerea ma cuprinde prea mult!As vrea sa tip si sa zbier ca o nebuna si sa ii zic "Te Iubesc" fara sa imi fie frica de vorbele altora,spre seara ca atunci e mai liniste si se aude mai clar,sau din varful unui munte sa ma auda cerul,si sa mi-l lase mie doar mie,eu il iubesc cel mai mult de pe acest pamant...
As vrea sa ma trezesc dimineata langa el,si sa adie un miros proaspat de cafea,si sa facem numai ce ne vine in minte....dar e doar un vis ce sper ca intro zi va deveni realitate,pentru ca alaturi de el am cunoscut culmile extazului dar si ale tristetii,si pe unle le-am depasit si sper sa facem asta in continuare.Si in ciuda faptului ca vorbesc aici stiu sigur ca maine cand plec o sa plang iar,maine o sa iti simt lipsa cu o zi mai mult,o sa cred ca durerea asta nu se mai sfarseste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu